13 octombrie 2017

Visez la o carte în hamac


Lume, lume, închideți telefoanele, laptopurile și problemele într-un seif și ieșiți afară ! Uitați-vă în jur ! E toamnă ! O toamnă din aia frumoasă și sper eu, lungă. O toamnă în care copacii au timp să se schimbe la față de la auriu, la arămiu, maroniu, până își lasă straiele jos și fac un covor fantastic de frunze. O toamnă din aia cu soare călduț ziua, aer răcoros seara și ceai cald tot timpul. O toamnă din aia în care mi-ar plăcea, chiar și mie, să merg la munte. 
Da, da, știu. Am tot zis pe la toate colțurile că mie nu îmi place muntele și că prefer marea. 
Dar, într-o zi, am avut o revelație. Mi-am dat seama că eu de fapt nu am nimic cu muntele. Că eu am și momente, în care,  îl ador și că îmi place să îl admir în toată splendoarea lui. Mi-am dat seama că eu chiar am simțit o bucurie imensă după ce am reușit să fac un traseu (nu prea lung că deh, nu îmi place sportul) și chiar am savurat din plin, ultima mini-vacanță la munte.
Deocamdată însă, sunt în București. Iar în seara aceasta îmi dădăcesc copilul mic cu febră. Dar, între două siropuri, un mângâiat și un legănat, îmi permit să visez.


Închid ochii și mă și imaginez la munte, acum toamna ! Mă văd în Poiana Brașov, căutând cazare într-un hotel care să îmi ofere o panoramă feerică a muntelui toamna… 
Deschid ochii. Ce hotel să îmi aleg? Nu am avut niciodată cazare în Poiană!
Internetul mă salvează ca de obicei.  Vizitatorii zonei îmi sugerează că Hotel Royal Poiana Brașov ar fi foarte potrivit. Oferă acea priveliște minunată pe care o caut. Dar și multe distracții. La preț foarte bun ! Pozele de pe net îmi bucură ochiul și mă atrag acolo . Iar pentru mine, la fel ca la o rețetă culinară : dacă pozele îmi fac poftă, încerc !












Da, mă văd déjà la balconul hotelului, cu un ceai cald, admirând nebunia de culori și respirând aerul încălzit ușor de soarele tomnatic.  


 


 


 


 
Cum ? Nu e sezonul de Poiana Brașov? Dar când e? Nu de alta, dar să știu și eu, să nu merg atunci ! Mie îmi place să merg în vacanțe în extrasezon, când sper eu, e mai puțin aglomerat. 
Sigur că aș avea ce să fac chiar și atunci când nu e sezon de schi sau de săniuș (cei apropiați știu că nu îmi place zăpada și iarna. Deloc!)
Fiind cu doi copii, unul dintre care, mai mic de doi ani, nu m-aș putea aventura prea departe. Dar tot aș savura vacanța la maxim! Numai să o am !
Ce aș  face?
În primul rând, în extrasezon nu ar trebui să aștept prea mult să se elibereze hamacul din curtea hotelului. Văd în poze :  locul de joacă e alături. Mezina s-ar putea juca liniștită acolo, în timp ce eu aș îmbrățișa hamacul și aș intra, în lumea fantastică a cărții care mă așteaptă de ceva timp. O voi vedea pe mezină din hamac, cu coada ochiului. De fapt, între noi fie vorba, sper ca soțul să aibă grijă de ea, iar eu cu cea mare să ne căutăm de lectură (las de la mine, cumva îi voi face loc și fiicei mari în hamac, că altfel..e greu cu adolescenții). 






În perioada aceasta,nici după colacii secuiești nu cred că voi sta la coadă( merg perfect cu un ceai de iasomie, băut pe balcon)
Sunt sigură că aerul de munte o va face să doarmă neîntoarsă la prânz, chiar și pe cea mare, nu doar pe cea mică. Timp în care, noi, adulții am putea savura câte un pahar de vin pe balcon ( am auzit că au un rose atât de bun încât oamenii își cumpără și pentru acasă !)
Mai târziu am putea culege frunze de toate culorile( nu se știe niciodată când avem nevoie pentru ierbar la școală), am putea alerga și admira frumusețea toamnei. 
Spre seară, când afară ar devini prea rece pentru mine (sunt o împătimită a soarelui, v-am zis), am putea merge în sala de jocuri, unde am juca în familie darts( cea mică va aruncă fericită cu ele pe acolo) , billiard ( cea mare ar fi încântată să învețe) sau de ce nu, ceva jocuri de societate.  Cea mică mă trezește din visare. Trebuie să îi dau siropul.
După aia revin la visele mele. Poate le și pun în aplicare toamna aceasta.
Acest articol a fost scris pentru Superblog2017.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu