06 octombrie 2017

Fericirea este în chipul lor


O casă nu este construită pentru decor, ci pentru fericirea omului care o stăpâneşte.“ Le Corbusier
Arhiva personală


De afară pare o casă micuţă, simplă, înconjurată de un gard mic alb. Astă noapte a nins, iar acum căsuţa pare că s-a contopit cu albul nesfârşit şi rece. 
 Dacă arunci o privire pe geam, îţi vei da seama, că, pe cât de frig este afară, pe atât de cald esteîn casă.  
 
Din bucătăria spaţioasă se aud chicoteli. Câţiva copii decupează fursecuri la masa rotundă albă. Din când în când îşi pudrează nasurile cu făină suflând în ea şi râzând cu hohote când îşi dau seama că făina nu are GPS şi pleacă în direcţii surpriză. Pisica neagră sare cât colo şi fornăie pentru a îi face să creadă că se supără. De fapt, îi sunt atât de dragi, încât nu s-ar supăra pe ei nici dacă ar scăpa un pic de gem pe ea ( ar preferă o bucată de carne, dar ce mai contează atunci când e vorba de distracţie).
Un bărbat de înălţime medie, şaten spre brunet, intră vesel în bucătărie. Le dă câte un pupic scurt pe frunte fiecăruia dintre copii. O ia în braţe  pe femeia care tocmai a pus o tavă cu fursecuri la cuptor. Face două piruete prin bucătărie şi, spre amuzamentul copiilor, aterizează cu ea, pe fotoliul de lângă geam.
Fotoliile sunt plăcerea ei. Îi place să aibă câte unul în fiecare cameră.  A fost unul dintre principalele aspecte, de care au hotărât să ţină cont, atunci când s-au gândit prima dată la un proiect de casă. Încă înainte să se decidă ce fel de casă vor avea, au cumpărat fotoliile. 



   Nu este o casă mare : un parter cu o bucătărie spaţioasă închisă, un living nu prea mare, cu un şemineu mic, amplasat nu departe de geam  şi o cameră biblioteca plină cu cărţi de sus până jos. Iar la etaj, 4 dormitoare, câte unul pentru fiecare dintre copii şi unul pentru ei.

Decorată minimalist, în culori alb şi gri deschis, fără obiecte inutile. Culoarea în casă este dată de veselia copiilor şi de peisajul de afară. Peisaj pe care l-au căutat mult, mult de tot înainte să se decidă să cumpere terenul.  Şi-au dorit să vadă şi muntele şi marea din casă.  La câte îşi doreau de la teren, au găsit cu greu unul aşa cum şi-l doreau, dar şi la pr corect.  Ce noroc au avut că au ascultat sfatul naşilor şi au apelat la un evaluator ANEVAR ! Fără el , cine ştie ce pr le-ar fi cerut…
Şi-au dorit geamuri mari, din tavan până în podea. Voiau ca frumuseţea şi culoarea peisajului de afară să se reflecte în totalitate în casă . Voiau să aibă câte un fotoliu lângă fiecare geam. Fotolii moi, de culoare gri deschis, cu margini late şi plăcute la atingere.

Au analizat zeci de proiecte case, au încercat să schiţeze singuri  nenumărate variante.  Dar ei nu erau specialişti în proiectare, doar specialişti în a visa ! Oricum o dădeau, nu reuşeau să transpună pe hârtie ceea ce vedeau cu ochii minţii. Şi de data aceasta au primit ajutor. Consultanţii « AIA » nu doar că au reuşit să le ofere multdoritul proiect de casă, ci i-au ajutat cu informaţii despre furnizori, constructori, obţinere autorizaţii, etc. etc. Echipa de specialişti din cadrul acestui birou de proiectare şi servicii, sunt cei care, au ştiut să îi asculte, să îi sfătuiască şi într-un final, să le ofere ceea de ce aveau nevoie : Au venit cu un vis, au plecat cu o casă ! 

…Fotoliile sunt plăcerea ei. Ziua, în timp ce copiii chicotesc prin bucătărie, ei îi place să stea în fotoliul din bucătărie. Admiră muntele care se vede atât de frumos din bucătărie, fie că e iarnă sau vară, fie că e înnorat sau soare.Îşi admiră copiii şi se bucură de bucuria lor.
Seară, după ce copii adorm, îi place să stea în braţele soţului, în fotoliul din sufragerie, care le oferă o privelişte minunată către mare. Chiar şi când marea e îngheţată aşa cum e acum, priveliştea e magnifică şi oferă atâta linişte şi pace sufletească.
Fotoliile din camerele copiilor sunt cele mai dragi. Unul dintre ele încă mai păstrează mirosul de lapte al celui mai mic dintre copii, dar şi amintirea multor nopţi nedormite. Ce s-ar fi făcut ea fără fotoliu, atunci când bebeluşul dormea doar pe pieptul ei?
Fotoliul din camera celei mijlocii este folosit atunci când domnişorica are coşmaruri şi vrea să stea în braţele mamei, să privească cerul şi să asculte cum îi povesteşte mami despre stele.
Iar fotoliul din camera celui mare e folosit mai mult de tată. Câte poveşti cu miros de tei a auzit acest fotoliu ! Câte secrete de adolescenţi tăinuieşte el ! Nu ar renunţă  la el pentru nimic în lume ! 
  

…Copiii se uită către părinţii care au căzut râzând în fotoliul din bucătărie. Îşi fac cu ochiul şi aterizează şi ei, unul peste altul, peste părinţii care încă mai erau uşor îmbrăţişaţi. Râsete şi hohote se aud de afară până în depărtare ! Fericirea e cuvântul care caracterizează această casă şi această familie !
Ar fi fost ei mai puţin fericiţi dacă nu ar fi reuşit să aibă casă multdorita ? Cu siguranţă, DA ! Fericirea cea mai mare a acestei familii sunt copiii ! Iar fotoliile şi-ar fi găsit locul şi bucuria în oricare altă casă, oricât de mică ar fi fost ea !
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu